În luna octombrie 2025, sora mea a fost diagnosticată cu cancer ovarian. Pentru că tata trecuse deja printr-un cancer de colon, vorbeam uneori despre testarea genetică și ne spuneam că ar trebui să o facem. Dar am amânat…

Am reușit să fac testarea la scurt timp după ce am aflat diagnosticul ei. Cancerul surorii mele a fost o formă foarte rară: carcinom ovarian mezonefric-like dediferențiat. A evoluat galopant. Ne-a fost luată pe 7 decembrie. Deși operația a reușit, totul a revenit foarte repede și, din acel punct, nu am mai putut face nimic…

Și acum încerc să înțeleg de ce. De ce așa. De ce ea. Avea 43 de ani.

În luna ianuarie am primit rezultatul testării genetice: mutație ATM. Am mers la oncolog și urmează să încep un program de screening, deși pentru cancerul ovarian nu există, din păcate, un program eficient.

Deocamdată nu am soluții clare. Iau în calcul chirurgia profilactică, cel puțin la nivel ovarian. A început o luptă cu mine însămi, pe care încerc să o gestionez, deși e foarte greu…

HER Genes:

Faptul că ai ales să scrii această poveste spune deja ceva important: că informația primită începe, încet, încet, să se așeze în tine. Uneori, după o pierdere atât de mare, rezultatul unei testări genetice nu vine doar cu răspunsuri, ci și cu multă teamă și confuzie. Este firesc să nu știi din prima ce ai de făcut.

Pentru mutația ATM, deciziile nu trebuie luate în grabă. E important să ai o discuție așezată cu un medic genetician și, poate, cu oncologul care ți-a tratat sora, cineva care îți cunoaște deja istoria familiei. În funcție de vârstă și de contextul tău personal, există mai multe opțiuni: uneori se poate lua în calcul doar îndepărtarea trompelor, iar după 45–50 de ani, anexectomia bilaterală poate deveni o alegere de prevenție.

Nu există o singură decizie corectă, ci doar decizia potrivită pentru tine, la momentul potrivit. Important este că există opțiuni, există pași care îți pot reda un sentiment de control într-o situație care pare, uneori, copleșitoare.

Iar timpul, răbdarea și sprijinul contează enorm. De aceea există grupurile de suport: ca să nu treci singură prin toate aceste întrebări și temeri, ci să ai oameni alături, care înțeleg și pot merge cu tine pe acest drum.